Decizia de concediere – descrierea faptei
Decizia de concediere: Obligația angajatorului de a descrie fapta care constituie abatere disciplinară. Desfacerea contractului individual de muncă reprezintă cea mai drastică sancțiune pe care angajatorul o poate aplica în cazul săvârșirii de abateri disciplinare de către salariați. În cazul în care societatea angajatoare decide să aplice o astfel de măsură, este necesar să se întocmească o decizie care trebuie să cuprindă atât întemeierea în drept a sancțiunii, cât și întemeierea în fapt, cu privire la cauza efectivă a concedierii.
Însă o chestiune care pune angajatorul în fața unei reale provocări când apare necesitatea elaborării deciziei de concediere este „descrierea faptei”, în înțelesul art. 252 alin. (2) lit. a) din Codul Muncii, mai ales în contextul în care mulți angajați au avut câștig de cauză în litigii în care s-a pus în discuție acest element al deciziei de concediere.
Întrebarea care se ridică este legată de modul practic în care se descrie fapta în decizia de concediere deoarece de multe ori întâlnim exprimări de tipul: „a fost încălcat art. X din regulamentul intern”, „a fost nesocotit ordinul superiorului”, au fost încălcate dispozițiile deciziei interne Y”, iar instanța de judecată apreciază, de cele mai multe ori, că astfel de expuneri nu conduc la identificarea exactă și clară a faptelor imputate salariatului întrucât nu se menționează în mod expres care sunt faptele concrete prin care s-au încălcat prevederile regulamentului intern, ale deciziei interne ori ordinele superiorului ierarhic.
Descrierea explicită a faptei este necesară pentru a se putea aprecia asupra faptului că aceasta încalcă, într-adevăr, normele de disciplină internă impuse de angajator dar și asupra gravității conduitei angajatului care a dus la sancționarea acestuia. Descrierile mult prea generice, formulările neclare, care nu permit identificarea datei la care a avut loc fapta sau împrejurările în care aceasta a fost săvârșită nu permit verificarea faptelor iar instanța de judecată, în lipsa descrierii faptei în materialitatea sa, nu poate stabili dacă fapta reprezintă sau nu abatere disciplinară, respectiv dacă încalcă atribuțiile de serviciu ale salariatului, regulamentul intern ori alte norme interne care impun o anumită conduită.
Este esențial ca angajatorul să acorde o atenție sporită redactării deciziei de concediere cu respectarea aspectelor sus-expuse privind descrierea faptei, riscând, în caz contrar, ca instanța de judecată să considere că actul de sancționare este netemeinic întrucât fapta sancționată disciplinar nu întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 247 alin. (2) din Codul Muncii.
Poți urmări articole de interes pentru afaceri pe pagina noastră de LinkdIn și Facebook.
Pentru mai multe detalii, poți lua legătura cu avocații noști specializați în dreptul muncii și relații de muncă.
