Regulamentul intern – obligatoriu pentru angajator?
Regulamentul intern sau documentul identificat adesea în practică sub denumirea de “regulament de ordine interioară “ ori “regulament intern de organizare și funcționare“ (un mix al unor noțiuni terminologice specifice mai multor instituții) are un rol esențial în reglementarea concretă a relațiilor de muncă la nivelul unei societăți.
Acest document reprezintă principalul instrument care asigură o organizare adecvată prin exprimarea principalelor puncte de putere ale angajatorului în relația cu angajatul și anume:
- stabilirea atribuțiilor, a obiectivelor salariatului;
- controlul asupra angajaților;
- prerogativa disciplinară (stabilirea faptelor care constituie abateri disciplinare sau abateri disciplinare grave și sancționarea acestora prin aplicarea măsurilor prevăzute de Codul muncii).
Regulamentul intern este obligatoriu la nivelul unei societăți
Ca regulă generală, Codul muncii a instituit obligativitatea existenței regulamentului intern în cadrul fiecărui angajator. Această concluzie rezultă din art. 246 Codul muncii, care prevede că întocmirea regulamentului intern se realizează în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a Codului muncii (1 martie 2003) în cazul societăților înființate după intrarea în vigoare a acestui act normativ, termenul începând să curgă de la data dobândirii personalității juridice.
Consecințele neadoptării regulamentului intern
În ipoteza în care angajatorul nu își îndeplinește obligația de a adopta regulamentul intern, consecințele pot fi următoarele:
- societatea se va afla în imposibilitate de a-și exercita prerogativele de organizare internă, control asupra salariaților și de disciplină;
- angajații se pot adresa instanței de judecată fie individual, fie colectiv pentru ca angajatorul să fie obligat să adopte regulamentul intern potrivit obligației instituite de Codul muncii;
- în cadrul unui control, inspectorii de muncă, constatând lipsa regulamentului intern, pot dispune obligarea angajatorului la întocmirea documentului iar neîndeplinirea acestei măsuri poate conduce la sancționarea contravențională a societății (pentru neîndeplinirea de către societatea controlată a măsurilor dispuse de inspectorii de muncă).
Important de reținut este faptul că pasivitatea angajatorului în adoptarea regulamentului intern prezintă multiple dezavantaje nu neapărat din perspectiva riscului asociat aplicării de sancțiuni de către inspectorii de muncă, ci legate în principal de lipsa unui instrument eficient care să reglementeze relația cu angajații. Lipsa unor prevederi clare care țin de organizarea internă conduce, de cele mai multe, la soluții potrivnice angajatorului în cadrul litigiilor de muncă chiar în situații în care acesta acționează cu bună-credință în cadrul relației de muncă.
Poți urmări articole de interes legate de relații de muncă pe paginile noastre de LinkdIn și Facebook sau pe site-ul nostru.
Pentru mai multe detalii, poți lua legătura cu avocații noști specializați în domeniul dreptului muncii.
